 |
Cupa de sticlă de secol XIX,
din colectia Iuliu Orient, pentru pulbere
de scorţişoară |
Denumirea
a fost şi este încă folosită pentru scoarţa aromată a două specii de plante:
- Cinnamomum cassia (cunoscută popular şi drept „scorţişoară
chinezească”) şi
- Cinnamomum zeylanicum (sau „scorţişoară adevărată”)
ambele
native din sud-estul Asiei. Diferenţele între ele sunt destul de mici – cea de
a doua specie are scoarţa mai deschisă la culoare, mai fragilă, cu un gust mai
delicat, dar mai bogat. În sursele farmaceutice din Transilvania apar ambele
denumiri – Cassia şi Cinamom şi se foloseau probabil în acelaşi mod.
 |
Vas ceramic din 1815,
pt. sirop de scorţişoară,
de la farmacia Matei Corvin din Cluj |
Planta
era cunoscută şi folosită încă din antichitate. Există referinţe biblice legate
de folosirea uleiului parfumat de scorţişoară în templul din Ierusalim, iar
medicii greci şi romani îl foloseau frecvent. Era un cadou demn de monarhi şi
zei. În evul mediu era un bun scump, de lux, folosit atât farmaceutic, cât şi
la gătit şi în realizarea parfumurilor.
Proprietăţile
scorţişoarei o recomandă drept hipotensiv, antiinflamator, antifungic şi
analgezic. Se folosea adeseori în remedierea afecţiunilor digestive iar în
manualele farmaceutice ale perioadei moderne timpurii este cel mai popular
remediu pentru probleme feminine şi adjuvant la naştere, stimulând contracţiile
uterine şi oprind hemoragiile.
 |
Vas de secol XIX pt.
tinctură de scorţişoară, de la farmacia
La Leul din Braşov |
Dintotdeauna
scorţişoara a fost folosită şi pentru a incita simţurile. În Biblie se
pomeneşte despre obiceiul de a parfuma patul îndrăgostiţilor cu scorţişoara,
smirnă şi aloe, iar regina din Saba a folosit ulei esenţial de scorţişoara când
l-a sedus pe Solomon. Ulterior, originea exotică a produsului a continuat să îi
sporească presupusele proprietăţi afrodisiace, fiind folosit în parfumuri,
elixiruri ale dragostei sau reţete pentru „stârnit pasiunile lui Venus”.
Colecţia noastră include 12 recipiente, de secol XVIII-XIX, pentru
păstrarea diferitelor ingrediente sau preparate pe bază de scorţişoară: pulbere,
pulpă, ulei esenţial, sirop, sau tinctură. Numărul şi diversitatea acestor
recipiente (realizate din lemn, sticlă transparentă, sticlă lactată, faianţă)
arată popularitatea scorţişoarei în farmacie.
