Glande de castor împotriva holerei

Holera a fost boala epidemică cea mai temută a secolului al XIX-lea în Europa, inclusiv în Transilvania. Înainte de descoperirea tratamentului cu antibiotice și sulfamide, în Transilvania se utilizau lipitorile, tincturi pe bază de opiu, pulberi de bismut, camfor, dar şi numeroase plante precum mentă, soc, muşeţel sau tei. Un alt remediu administrat era castoreum-ul, o substanță obținută din glande de castor, folosită sub formă de pulbere, esență sau tinctură. Datorită mirosului său puternic, substanţa se utilizează încă în industria parfumurilor şi cea alimentară (fiind varianta animală a esenței de vanilie), însă ea era căutată încă din antichitate ca leac cu diverse recomandări. Se presupune că era eficientă datorită conţinutului de salicin din dieta castorilor, fiind astfel similară aspirinei, având proprietăți analgezice şi antiinflamatoare. Castoreum-ul este menţionat în aproape toate documentele farmaceutice din Transilvania din secolele XVII-XIX (inventare, taxe, farmacopee, dispensatorii), diferențiindu-se variante în funcție de locul unde fuseseră vânați castorii: castoreum anglicum, castoreum moscoviticum sau russicum și castoreum canadense.

Recipient farmaceutic de secol XIX din lemn cu signatura pictată Pulv(is) castor(eum) rus(sicum)

Colecția de Istorie a Farmaciei din Cluj deține numeroase recipiente pentru castoreum, realizate din diverse materiale (lemn, sticlă, opalin), datate din secolele al XVIII-lea și până în secolul XX, și chiar două glande uscate de castor de la o farmacie din Baia Mare.

FOCUS noiembrie - Castoreum

Castoreum-ul este o substanţă uleioasă gălbuie, cu miros puternic, specific, produsă de către castorii de ambele sexe în glande speciale, folosită pentru marcarea teritoriului. Substanţa se utilizează încă în industria parfumurilor şi cea alimentară, însă ea era căutată încă din antichitate ca remediu în multe afecţiuni. Se presupune că acţiunea sa se datorează conţinutului de salicin din dieta castorilor, fiind astfel similară aspirinei.

Substanţa era una extrem de des folosită în perioada premodernă, fiind menţionată în toate inventarele, taxele şi farmacopeile din Transilvania. În această epocă era recomandată împotriva epilepsiei, a holerei, dar şi a isteriei, şi intra în compoziţia panaceelor compuse precum Theriaca datorită proprietăţilor sale analgezice şi antiinflamatoare.

În Transilvania secolelor XVII-XIX se cunoştea şi se folosea Castoreum obţinut în Anglia (Anglicum), Rusia (Moscoviticum sau Rus.) şi Canada (Canadense), sub formă de tinctură, esenţă sau pulbere.

Colecţia noastră include 10 recipiente, de toate tipurile, pentru produse pe bază de Castoreum, cel mai popular fiind se pare Castoreum Moscoviticum. Glande uscate de castor, din secolul al XVIII-lea, se păstrează de asemenea din farmacia din Baia Mare. Din aceeaşi perioadă datează o sticluţă dintr-o farmacie portabilă, pentru esenţă de castoreum. Din secolul al XIX-lea expunem vase din lemn şi opalin, folosite în farmacii din Carei, Braşov şi Recaşul de Timiş, iar din secolul al XX-lea datează sticla albastră cu dop şlefuit din vechea farmacie Hintz în care ne aflăm.

FOCUS Castoreum

gravura de secol XVIII reprezentand un castor

FOCUS Castoreum