Glande de castor împotriva holerei

Holera a fost boala epidemică cea mai temută a secolului al XIX-lea în Europa, inclusiv în Transilvania. Înainte de descoperirea tratamentului cu antibiotice și sulfamide, în Transilvania se utilizau lipitorile, tincturi pe bază de opiu, pulberi de bismut, camfor, dar şi numeroase plante precum mentă, soc, muşeţel sau tei. Un alt remediu administrat era castoreum-ul, o substanță obținută din glande de castor, folosită sub formă de pulbere, esență sau tinctură. Datorită mirosului său puternic, substanţa se utilizează încă în industria parfumurilor şi cea alimentară (fiind varianta animală a esenței de vanilie), însă ea era căutată încă din antichitate ca leac cu diverse recomandări. Se presupune că era eficientă datorită conţinutului de salicin din dieta castorilor, fiind astfel similară aspirinei, având proprietăți analgezice şi antiinflamatoare. Castoreum-ul este menţionat în aproape toate documentele farmaceutice din Transilvania din secolele XVII-XIX (inventare, taxe, farmacopee, dispensatorii), diferențiindu-se variante în funcție de locul unde fuseseră vânați castorii: castoreum anglicum, castoreum moscoviticum sau russicum și castoreum canadense.

Recipient farmaceutic de secol XIX din lemn cu signatura pictată Pulv(is) castor(eum) rus(sicum)

Colecția de Istorie a Farmaciei din Cluj deține numeroase recipiente pentru castoreum, realizate din diverse materiale (lemn, sticlă, opalin), datate din secolele al XVIII-lea și până în secolul XX, și chiar două glande uscate de castor de la o farmacie din Baia Mare.