Făină pentru grumăzare

Difteria este o boală infecțioasă cauzată de bacteria Corynebacterium diphtheriae, care afectează mai ales copiii, și poate fi mortală (5-10%). Ea provoacă umflarea gâtului (pe interiorul căruia se formează pseudo-membrane care pot bloca respirația), febră, tuse, probleme cardiace, chiar paralizie. Boala a fost descrisă încă din epoca romană, în Spania secolului al XVI-lea a avut loc prima mare epidemie (1613 este numit din această cauză ”anul sugrumărilor”), în 1735 se cunoaște o mare epidemie în Noua Anglie, iar în secolul al XIX-lea numeroase episoade în diferite zone ale lumii. Astăzi există vaccin eficient și tratament antibiotic: în 1960 a fost introdusă vaccinarea antidifterică în România, iar ultimele cinci cazuri au fost înregistrate în 1989.

Recipiente farmaceutice din lemn pentru păstrarea amidonului din făină de grâu Triticum (Amylum Tritici) păstrate la Colecția de Istorie a Farmaciei din Cluj. Amidonul era și bază pentru pastile, de exemplu.

În secolul al XIX-lea în Transilvania s-au înregistrat episoade de difterie relativ dese dar localizate (mici focare): 1874 la Târgu Mureș și Cluj, 1892 Arad și Oradea, dar astfel de focare s-au identificat mai adesea într-o serie de așezări mai mici și zone restrânse. Denumirea populară a bolii era grumăzare (de la umflarea gâtului) și se trata prin dezinfectare antimicrobiană (cu sublimat, alcool, acid boric, clor hidrat, hipermanganat, acid lactic, citric (zeamă de lămâie), acetic, dar se recomandau și tonice, stimulente și remedii simple precum făina de grâu (efecte antiinflamatoare) și zahărul. Camera și bunurile bolnavilor de dezinfectau cu brom, gudron, terebentină, sulf. În cazurile grave se apela la traheotomie. În 1890-1900 a început să fie comercializat în farmacii ser antidifteric. Totuși, măsurile administrative cele mai eficiente erau izolarea bolnavilor (până la 4 săptămâni), chiar închiderea școlilor, însemnarea caselor unde s-au înregistrat cazuri, dezinfecția lor cu leșie și prin văruire, dar și evitarea răcelii.

”Difteria la Institutul surorilor de ocrotire din Cluj.

In 24. VI. 1934 se îmbolnăveşte o elevă de difterie. Purtătoarele se izolează cu toate efectele lor. Întreaga colectivitate face gargarisme zilnice. Alte cazuri în această colectivitate nu s'au mai ivit.”