Morbul de ochi egiptean

Trachoma, o formă de conjunctivită granulară cu o lungă istorie, originând probabil undeva în Asia Centrală în jurul anului 8000 î.e.n, dar a afectat Europa mai ales între secolele al XIII-lea și al XVIII-lea, fiind adusă de cruciați din Plestina. Francisc de Assisi a contractat boala și a orbit spre finalul vieții. Războaiele napoleoniene au contribuit din nou la răspândirea bolii în Europa, de data aceasta din din Egipt, la noi fiind cunoscută drept ”morbul de ochi egiptean”. Un nou episod important a avut loc la sfârșitul secolului al XIX-lea când imigranții au dus trachoma în America iar boala a fost prima afecțiune contagioasă clasificată drept periculoasă de către guvernul Statelor Unite. Se estimează că 80 de milioane de oameni suferă în prezent de boală în întreaga lume, 2.2 milioane fiind orbi sau având probleme de vedere din această cauză.

Cinabru folosit ca pigment roșu dar și ca medicament în tratarea trachomei.

Boala se datorează infecției cu bacteria Chlamydia trachomatis și cauzează roșirea pleoapelor pe interior, secreții și durere. Infecții repetate pot duce la întoarcerea pleoapei spre interior, zgârierea corneei cu genele, și în final la orbire parțială sau totală. Se tratează cu succes cu antibiotice, dar sunt necesare și măsuri de igienă, acces la apă curentă, condiții neînghesuite de trai, iar eradicarea este dificilă (tratamentele repetate ducând la rezistență la antibiotice).

În Transilvania secolului XIX trachoma se manifesta epidemic, în anumite orașe și zone luându-se măsuri precum închiderea instituțiilor de învățământ, închiderea așezărilor (locuitorii nu puteau părăsi localitățile decât cu avizul primăriei), examinarea călătorilor, dezinfectarea vagoanelor, izolarea bolnavilor, spălarea hainelor bolnavilor cu leșie și săpun. După trecerea episoadelor epidemii medicii aveau datoria de a controla lunar școlile și de a raporta eventualele cazuri, iar preoții trebuia să cunoască și ei simptomele și să fie vigilenți, iar în marile orașe s-au înființat spitale de oftalmologie la începutul secolului XX.

Existau numeroase preparate prin care se încerca tratarea afecțiunilor oculare, inclusiv a trachomei, printre care preparate pe bază de cinabru (mercur), cupru, sau plante exotice (tuia, abrus). Cinabru este un mineral (sulfură de mercur), principala sursă naturală de mercur, fiind inițial folosit ca pigment roșu. 

Recipiente farmaceutice din lemn pentru cinabru (cinnabar) din Colecția de Istorie a Farmaciei Cluj

În Colecția de Istorie a Farmaciei din Cluj, parte a Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei) se păstrează două recipiente pentru cinabru (natural și artificial – Cinnabar factitium), probabil utilizate (și) în prepararea unor unguente pentru uz oftalmologic.

Pentru aplicarea tratamentului și pentru intervenții chirurgicale asociate se folosea un forceps ocular special numit Forcepsul cu role a lui Knapp.

Forcepsul cu role a lui Knapp (ilustrație oftalmologică 1917)