Igienă grecească

Higeiei, zeița sănătății și a curățeniei la greci, i se datorează în mai multe limbi cuvântul igienă. Higeia, fiica lui Asklepios, și surorile sale erau întruchipări ale unor fațete ale artei vindecării: Panacea era zeița remediilor universale (de unde și cuvântul panaceu), Iaso patrona recuperarea după boală, Aceso era zeița vindecării, iar Aglaia era zeița frumuseții și a înfrumusețării corpului.

Bust din gips al Higeiei din Colecția de Istorie a Farmaciei din Cluj

În tradiția mitologică se considera că Higeia le-a arătat oamenilor rolul alimentației sănătoase în prevenirea bolilor și a înființat băi publice pe care i-a încurajat să le frecventeze. Se poate considera astfel că spre deosebire de surorile și tată său Higeia era mai mult o zeiță a prevenției decât a vindecării. În cinstea ei au fost ridicate temple în Epidaur, Corint și Cos. În mitologia romană Higia a fost adesea echivalată cu Salus, zeiță protectoare și personificare a sănătății și prosperității. 

Statuete feminine din Colecția de Istorie a Farmaciei din Cluj

Higeia este deseori reprezentată cu atribute care au devenit ulterior simbolurile farmaciei: șarpele și cupa. Busturi de secol XIX/XX ale Higeei, alături de reprezentări ale lui Asklepios, se păstrează și în Colecția de Istorie a Farmaciei din Cluj. Prin astfel de decoruri (dar și prin inscripții în limba latină, recipiente decorate, și ingrediente exotice), vechile farmacii doreau să își sporească vânzările punând accent pe îndelungata tradiție a artelor prevenției și vindecării și pe erudiția celor care le practicau, inclusiv a farmaciștilor.

Detaliu statuete (Higeia și un personaj feminin cu Cornucopia) din Colecția de Istorie a Farmaciei din Cluj