Gripa spaniolă în Transilvania

Așa-numita gripă spaniolă a fost cea mai devastatoare pandemie din istorie, iar tulpinile de astăzi sunt derivate din acel patogen. Varianta H1N1, de origine aviară, era de mii de ori mai virulentă decât gripele de astăzi și afecta mai ales persoane tinere și sănătoase. Mai multe valuri au afectat lumea în 1918 și 1918 și se estimează că a ucis între 20 și 100 de milioane de oameni. Focarul inițial rămâne nesigur, iar denumirea de ”spaniolă” de datorează faptului că în martie 1918 Spania nu era implicată în război, presa era liberă, deci cele mai multe știri despre noua boală au venit din Spania. În celelalte țări știrile erau minimizate pentru a nu demoraliza soldații.

Gripa a afectat puternic și Ungaria și Transilvania, fiind principala piedică în organizarea Marii Adunări de la Alba Iulia de exemplu și contribuind la creșterea mortalității (pe fondul condițiilor postbelice precare). În America și în Occident s-a încercat cu succes tratamentul cu plasmă de la persoane vindecate, se prescria multă aspirină, în doze uneori toxice, sau se încerca tratarea pacienților prin expunere la soare și aer curat. Măsurile de bază însă erau cele preventive: închiderea școlilor și a cinematografelor, purtarea de măști, evitarea gesturilor precum datul mâinii, interzicerea scuipatului în public, izolarea la domiciliu, dezinfectarea autobuzelor și a spațiilor publice.  În Ungaria s-au închis (cu mare întârziere) școlile și alte locuri publice. Dintre reprezentanții românilor care au reușit să ajungă la Alba Iulia a adunarea națională, unii purtau la gât coliere din căței de usturoi pentru a preveni îmbolnăvirea de gripă, iar mulți s-au scuzat că nu pot participa datorită ”morbului” sau ”bolii spaniole”. Mai multe despre gripă ca principal obstacol în organizarea Marii Adunări Naționale scrie Tudor Roșu AICI.

Dozele mari de aspirină recomandate și administrate în timpul pandemiei de gripă din 1918-1919 se pare că au contribuit la creșterea mortalității prin toxicitate și acumulare suplimentară de lichid în plămâni. Doctorii nu înțelegeau încă pe deplin dozarea sau farmacologia aspirinei, însă o recomandau din neputința de a face altceva. Medicamentul fusese inventat de către Bayer la sfârșitul secolului al XIX-lea, dar patentul expirase în 1917 și mai multe companii au început să îl producă. Industria medicamentelor a promovat desigur utilizarea aspirinei în tratarea gripei, iar pacienții, familiile lor și instituțiile o acceptau din lipsă de speranță.

Recipient farmaceutic din lemn de secol XX pentru păstrarea tabletelor de aspirină Bayer. Colecția de Istorie a Farmaciei Cluj.