Prafurile Seidlitz pentru digestie

"Prafurile Seidlitz" erau populare la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX în Europa, fiind recomandate ca bază pentru o plăcută băutură laxativă și digestivă. Denumirea provine de la numele localității Sedlitz (Sedlčany) din Boemia, efectul lor fiind similar apelor termale de acolo. Popularitatea preparatului a sporit competiția dintre producători, a generat existența mai multor variante (concentrații diferite ale ingredientelor) și preocupări pentru descurajarea ”falsificațiilor„.

Reclamă pentru Prafurile-Seidlitz ale lui Moll în Gazeta Transilvaniei din 1906.

Prafurile Seidlitz sunt săruri efervescente care se vindeau în două pliculețe separate (de obicei alb și albastru) și se dizolvau în apă doar în momentul consumării. Capsula de hârtie albastră conținea sulfat de sodiu anhidru și bicarbonat de sodiu, iar capsula de hârtie albă conținea acid tartric. Separarea era necesară căci în condiții de umiditate ingredientele se alterau, eliberând bicarbonat de sodiu. Conținutul fiecărui plic se dizolva fiecare în apă și se consuma succesiv sau cele două soluții se combinau încet într-un pahar special cu două compartimente.

Pahare și plicuri pentru ”The True Seidlitz Powder” din Colecția de Istorie a Farmaciei din Cluj.

În Transilvania sfârșitului de secol XIX și începutului de secol XX gazete publicau frecvent reclame care promovau prafurile Seidlitz ale lui Mol, farmacist din Viena, furnizor al curții imperiale (care le atribuiau efecte extinse, împotriva problemelor de stomac, hemoroizilor și problemelor femeiești). Colecția de Istorie a Farmaciei din Cluj deține patru pahare bipartite și pliculețe cu ingredientele pudrei Seidlitz, însă este interesant de observat că acestea nu proveneau de la Viena ci probabil din Anglia, având inscripția tipărită ”The True Seidlitz-Powder”. Mențiunea de ”prafuri Seidlitz veritabile” venea tot în contextul existenței mai multor produse similare pe piață.