Scoarță peruviană pentru variolă (bubat)

Variola a ucis sau desfigurat milioane de oameni de-a lungul secolelor; numai în secolul al XX-lea au murit de variolă între 300 și 500 de milioane de oameni (rata medie de mortalitate era în jur de 30%). Boala se manifestă prin febră, vomă, erupții cutanate (pustule cu lichid), iar mulți dintre supraviețuitori rămâneau cu cicatrici sau își pierdeau vederea. În Europa, variola a fost semnalată în antichitate, dar primele epidemii au afectat continentul în secolele V-VI e.n. În sec. XV-XVI boala face ravagii în Lumea Nouă, unde fusese introdusă de către conchistadori. În anul 1967 Organizația Mondială a Sănătății a desfășurat o campanie intensă de vaccinare și de informare a opiniei publice cu privire la această boală iar până în 1977 ea a fost total eradicate. Variola este singura boală contagioasă ai cărei germeni au fost total eliminați din mediul natural.

Timp de secole, singura măsură eficientă era ”variolizarea”, imunizarea prin expunerea intenționată a unor persoane sănătoase la boală (lichid din pustule, purtarea hainelor bolnavilor etc.) În Transilvania se practica așa-numita ”ultuire” (sau oltuire), spălarea bebelușilor în laptele vacilor suferind de vaccina (variola vacilor). În 1802 metoda era aplicată la Cluj, după spusele protomedicului orașului și era recomandată părinților prin diferite broșuri ale medicilor sau, la inițiativa autorităților, prin Rânduiala guberniului pentru oltuitul contra vărsatului (1814). Metoda era recomandată și pentru că astfel de evita infectarea cu sifilis (prin colectarea lichidului din pustulele unor sifilitici).

Învățătură de bubatul cel apărător pentru dezrădăcinarea bubatului firesc, foaie volantă a însoțit adresa oficială cu nr. 5524 emisă de către oficialitățile imperiale si transilvane, cu scopul lămuririi populației privitor la eficiența vaccinării antivariolice, Buda, 1804.

Vaccinul antivariolic este obligatoriu în România din 1874. În Monarhia Habsburgică el a rămas o vreme facultativ o vreme dar se administra de exemplu la Cluj, Tg. Mureș și Brașov înainte de 1806. Certificatul care dovedea vaccinul era obligatoriu la înscrierea la școală sau în armată.

Recipiente farmaceutice pentru ingrediente și preparatate din scoarță de Chinchona Officinalis (Scoarță Peruviană sau Scoarță Chinezească - Pulvis Chinae Fuscae Cortici) din Colecția de Istorie a Farmaciei din Cluj.

În secolul al XIX-lea în Transilvania se recomanda igiena și alimentația corespunzătoare a bolnavilor, cu efect antifebril se administrau soluții de chinină (obținută din scoarța plantei Chinchona Officinalis nativă din Peru), ca antiinflamator acid salicilic, emulsie de migdale pt. piele și decoct de althea (nalbă mare) pentru simptome gastro-intestinale.
 

Recipiente farmaceutice pentru preparatate din scoarță de Chinchona Officinalis (Scoarță Peruviană sau Scoarță Chinezească - Pulvis Chinae Fuscae Cortici) din Colecția de Istorie a Farmaciei din Cluj.