Cea mai veche
farmacie din Cluj, “La Sfântul Gheorghe”, este atestată pentru prima dată documentar în anul 1573. În primele secole de funcţionare ea se afla sub jurisdicţia oraşului, dar în secolul al XVIII-lea a devenit proprietate privată. Pentru perioada dintre 1727 şi 1949 s-a putut reconstitui succesiunea
neîntreruptă a proprietarilor acesteia: Alexander Schwartz (1727-1749),
Tobias Maucksch (1752-1802), Tobias Samuel Maucksch (1802-1805), Johann
Martin Maucksch (1805-1817), urmat de văduva acestuia (1817-1822),
Daniel Szlaby şi moştenitorii săi (1822-1863) şi de familia de
farmacişti Hintz (1863-1949).
La originea acestui muzeu se află
colecţia de obiecte farmaceutice transilvănene a profesorului Iuliu
Orient (1869-1940), expusă în anul 1904 într-una dintre sălile Muzeului
Ardelean. Această colecţie a fost donată muzeului, fiind îmbogăţită pe
parcursul timpului prin alte donaţii valoroase care ilustrează
activitatea farmaceutică din Transilvania între secolele XVI-XIX .
Profesorul Bologa, şeful catedrei de Istoria Medicinei şi Farmaciei din cadrul Facultăţii de Medicină şi Farmacie din Cluj, a fondat în anul 1954 Muzeului Farmaciei, care a fost organizat şi panotat efectiv de Dr. Izsak Samuel. Ulterior, Muzeul Farmaciei a primit numele de Colecţia de Istorie a Farmaciei, fiind subordonată Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei.
Profesorul Bologa, şeful catedrei de Istoria Medicinei şi Farmaciei din cadrul Facultăţii de Medicină şi Farmacie din Cluj, a fondat în anul 1954 Muzeului Farmaciei, care a fost organizat şi panotat efectiv de Dr. Izsak Samuel. Ulterior, Muzeul Farmaciei a primit numele de Colecţia de Istorie a Farmaciei, fiind subordonată Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei.
Structura farmaciei medievale
transilvănene este similară cu cea a altor farmacii din Europa
acelor timpuri. În Oficina, încăperea cea mai decorată, se vindeau
medicamentele şi se trata cu clienţii. Laboratorul, unde se preparau medicamente, era amplasat iniţial în subsolul imobilului. O altă încăpere, Camera materialelor, era destinată
depozitării materiilor prime folosite şi a medicamentelor. La etaj locuia farmacistul împreună cu familia, asistentul, şi servitorii, iar în pod se uscau şi se depozitau plante - etajul şi podul nu fac parte din muzeu, deci nu pot fi vizitate, dar în partea din spate a imobilului se poate vedea, la nivelul acoperişului, deschiderea pentru scripeţii fosiţi pentru ridicarea sacilor cu materii vegetale.
În munca lor, farmaciştii se inspirau din diferite farmacopei, dispensatorii precum şi din alte cărţi vechi în care era trecută, în cele mai mici detalii, tehnica de realizare a fiecărui produs farmaceutic.
Pe lângă mobilier şi lucrări de profil, în muzeu este expusă o impresionantă colecţie de vase farmaceutice, realizate din diverse materiale, aparatură de laborator, precum şi o serie de ingrediente folosite de-a lungul timpului, inclusiv celebrul Praf de Mumie.
În munca lor, farmaciştii se inspirau din diferite farmacopei, dispensatorii precum şi din alte cărţi vechi în care era trecută, în cele mai mici detalii, tehnica de realizare a fiecărui produs farmaceutic.
Pe lângă mobilier şi lucrări de profil, în muzeu este expusă o impresionantă colecţie de vase farmaceutice, realizate din diverse materiale, aparatură de laborator, precum şi o serie de ingrediente folosite de-a lungul timpului, inclusiv celebrul Praf de Mumie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu