Tutunul vindecator

Nicotiana tabacum

Curând după introducerea tutunului din America în Europa, în secolul al XVI-lea, acesta a devenit celebru, fiind planta miraculoasă de pe noul continent care vindeca toate afecţiunile. În secolul următor se generalizează consumul său recreativ, fumatul din pipă cucerind întreaga lume, însă folosirea farmaceutică a plantei continuă, în paralel, până în ziua de astăzi.
Proprietăţile toxice ale tutunului au fost identificate de timpuriu, însă multe dintre plantele folosite în scopuri medicale erau, şi ele, toxice, în anumite concentraţii. 

Ilustratie din Tabacologia, 1622

Tutunul a fost recomandat, de-a lungul timpului, pentru o gamă largă de afecţiuni, printre care cele mai frecvente erau ulcerele şi diverse leziuni ale pielii, rănile, şi durerile reumatice. Infuziile de tutun erau recomandate drept vomitiv iar prizarea plantei măcinate provoca strănutul, considerat sănătos deoarece purifica organismul.
S-au scris tratate întregi despre proprietăţile farmaceutice ale plantei şi  despre modalităţile de preparare, un exemplu grăitor fiind lucrarea intitulată chiar Tabacologia (Tabacologia : hoc est, tabacis seu nicotianae descriptio medico-chirurgica pharmaceutica), publicată de  Johannes Neander în latină în anul 1622.

Recipient ceramic, extract din frunze de tutun, sec. XIX

În secolul al XIX-lea s-a reuşit izolarea nicotinei din frunzele de tutun şi lumea medicală a devenit tot mai sceptică faţă de proprietăţile plantei ca panaceu universal, deoarece conţinea şi un foarte toxic alcaloid. Nicotina a început să fie folosită independent, fiind atent dozată, iar experimentele medicale continuă şi astăzi.
Colecţia noastră include un recipent de secol XIX, din ceramică smălţuită cu etichetă de hârtie cu signatura tipărită "EXTR NICOTIA FOL" (Extractum Nicotianae Folium). Piesa, intrată în colecţie în anul 1963, provine de la farmacia clujeană "Unicorn".