ANASON

Pimpinella anisum

Anasonul (Pimpinella anisum) este o plantă perenă nativă din estul Mediteranei (Egipt, Grecia, Creta şi Asia Mică) şi sud-vestul Asiei, cunoscută şi folosită de către greci şi de către romani. Aceştia din urmă încep să o cultive în Italia. Dioscoride şi Pliniu cel Bătrân menţionează şi ei, alături de vechile cărţi de bucate, folosirea anasonului în perioada romană drept condiment, în special în prepararea unei prăjituri digestive servite la sfârşitul mesei. În Evul Mediu anasonul a început să fie cultivat şi în Europa Centrală. 

Vas din lemn cu signatura, secol XIX, Baia Mare

 

Seminţele plantei sunt ingredient de bază în prepararea absintului, o băutură spirtoasă inventată în Elveţia la sfârşitul secolului al XVIII-lea, foarte populară în secolele XIX şi XX, mai ales printre artiştii şi scriitorii parizieni. Absintul a fost asociat culturii boeme, fiind condamnat drept drog de către conservatori. Cel mai adesea are o culoare specifică verzuie, fiind denumit şi "zâna verde", iar ora 5, la care se servea de obicei în baruri, cafenele şi cabarete, se numea "ora verde". 

Vas de secol XIX, farmacia Unicorn din Cuj

 

La sfârşitul secolului al XIX-lea, absintul era consumat adeseori de către soldaţii francezi, având presupuse proprietăţi curative, în prevenirea îmbolnăvirii cu malarie.

Condamnat ca fiind toxic, absintul a fost interzis în multe state în jurul anului 1915, dar producţia şi consumul au renăscut în ultimele decenii, analize recente demonstrând că efectele toxice fuseseră exagerate.

Vas de sticlă, secol XVIII, farmacia "Sf. Gheorghe" din Cluj

 

Datorită proprietăţilor sale şi a aromei puternice, anasonul a fost folosit şi în preparate farmaceutice şi para-farmaceutice (cosmetice şi igienice), fiind recomandat pentru răceli, în cazuri de digestie dificilă, colici şi flatulenţă, dar şi pentru împrospătarea respiraţiei, în aromatizarea dentifriciilor (pulberi/paste de dinti). 

 

Vas de secol XIX, farmacia "Leul de Aur" din Braşov

Uleiul din seminţe de anason era folosit mai mult extern, împotriva paraziţilor (scabie, păduchi). Homeopatia a preluat planta şi a prescris-o ca expectorant, anti-spasmodic, carminativ şi anti-microbial.

 

Uleiul esenţial conţinut de anason, anetolul, se găseşte şi într-o plantă neînrudită, anasonul stelat (Illicium verum), cu care Pimpinella anisum a fost adesea confundat sau înlocuit.

Vas de secol XIX, farmacia Coroana din Sibiu

Colecţia noastră include cinci recipiente, datate pe parcursul secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea, pentru păstrarea pulberii din seminţe de anason şi a uleiului obţinut din acestea. 

Ca de obicei, natura conţinutului este indicată prin signaturi pictate. Vasele, realizate fie din lemn, fie din sticla opacă sau transparentă, provin de la farmacii din Cluj ("Unicorn", "Sfântul Gheorghe"), Baia Mare, Braşov("Leul de Aur") şi Sibiu ("Coroana"). 

Ele au fost inventariate în 1963 sau fac parte din colecţia mai veche a lui Iuliu Orient, fiind înregistrate în 1902 şi 1904.