Măselariţa – Exponatul lunii august

Hyoscyamus niger, cunoscută popular în limba română drept Măselariţă sau Nebunariţă, este o plantă folosită integral în scopuri medicinale pentru efectele sale sedative, psihoactive, antinevralgice, antispasmodice, anestetice şi soporifice.

Deşi recomandată împotriva agitaţiei nervoase şi a durerilor de toate tipurile, ea este toxică în doze mari. Utilizarea farmaceutică este asemănătoare celei a opiului, dar are efecte mai slabe şi nu provoacă constipaţie.

Măselariţa a fost folosită din cele mai vechi timpuri, probabil chiar din perioada neolitică, atunci fiind adăugată în fumigaţii şi băuturi magice, care provocau halucinaţii vizuale şi senzaţie de zbor. Este pomenită de Dioscoride printre plantele cunoscute de către daci. Piliniu cel Bătrîn vorbeşte despre Herba Apollinaris, pe care unii o identifică cu măselariţa: grecii credeau că însuşi zeul Apollo a descoperit-o şi i-a oferit-o lui Esculap şi era consumată de preotesele de la Delphi în templul lui Apollo pentru a intra în transă şi a profetiza.

În vechile farmacopee şi în medicina naturistă, planta este recomandată pentru numeroase afecţiuni, printre care şi durerile de dinţi, cînd se realizau fumigaţii bucale cu frunzele sau seminţele plantei ori soluţii. Se aplică şi în oftalmologie, deoarece dilată pupilele şi conţine atropină.

Colecţia de Istorie a Farmaciei include opt recipiente, de secol XVIII-XIX, pentru păstrarea diferitelor preparate pe bază de măselariţă: extras, seminţe, ulei. Recipiente (realizate din lemn, sticlă, porţelan, ceramică smălţuită) provin din farmacii din Cluj, Turda, Baia Mare şi Iaşi.

Articol de prezentare in ziarul Faclia.