Farmaciştii au
fost primii cofetari. Pentru a reuşi să păstreze în timp proprietăţile
fructelor, ale plantelor, şi ale preparatelor organice ei foloseau mierea şi,
din perioada medievală, zahărul din trestie. Planta (Saccharum officinarum)
este nativă din Asia, iar folosirea curativă a sucului său, cristalizat sau nu,
s-a răspândit din India, în Orientul Apropiat şi apoi în Europa şi America.
Produsul era numit “sare indiană”, “miere fără de albine” sau „miere de
trestie” şi se folosea ca medicament de lux pentru tonifiere, ca antiseptic,
pentru purificarea sângelui, împotriva cataractei, şi drept conservant. El
intra în compoziţia celor mai multor preparate destinate uzului intern:
siropuri, electuare, pudre aromatice, conserve. Termenul din urmă, conserva, desemnează tocmai ingrediente
zaharisite, păstrate prin fierbere în zahăr. Din secolul al XI-lea şi până în
cel al XVI-lea zahărul era considerat în primul rând medicament, apoi condiment
pentru mâncăruri, dar avea şi moduri curioase de folosire, precum substanţă
epilatoare.
Colecţia noastră include o serie de
recipiente pentru zahăr de secol XVIII-XIX, în afară de numeroasele vase în
care se păstrau preparate zaharisite sau care includeau zahărul printre
ingrediente. Un recipient din lemn de secol XVIII poartă signatura SACH. THOM.
– Saccharum Thomaeum sau Thomasinum - zahăr roşu din Insula São
Tomé. Vasele inscripţionate SACHAR SATURN – Saccharum
Saturnii conţineau de fapt acetat dulce de plumb (toxic, de altfel,
probabil folosit doar extern) şi nu zahăr. SPIRIT SACHAR este zahăr distilat,
PULV. SACHAR. ALB. este zahăr praf alb (o raritate deoarece zahărul se vindea
iniţial în căpăţâni), iar CONS. FUMAR., Conserva
Fumaria, este un fel de dulceaţă vegetală (pentru a ilustra doar una dintre
preparatele conservate prin fierbere în zahăr). SACHAR. LACTIS este lactoza,
obţinută din lapte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu