Hyoscyamus niger, cunoscută popular în limba română
drept Măselariţă sau Nebunariţă, este o plantă folosită integral în
scopuri medicinale pentru efectele sale sedative, psihoactive,
antinevralgice, antispasmodice, anestetice şi soporifice.
Deşi recomandată împotriva agitaţiei nervoase şi a durerilor de toate tipurile, ea este toxică în doze mari. Utilizarea farmaceutică este asemănătoare celei a opiului, dar are efecte mai slabe şi nu provoacă constipaţie.
Măselariţa a fost folosită din cele mai
vechi timpuri, probabil chiar din perioada neolitică, atunci fiind
adăugată în fumigaţii şi băuturi magice, care provocau halucinaţii
vizuale şi senzaţie de zbor. Este pomenită de Dioscoride printre
plantele cunoscute de către daci. Piliniu cel Bătrîn vorbeşte despre Herba Apollinaris,
pe care unii o identifică cu măselariţa: grecii credeau că însuşi zeul
Apollo a descoperit-o şi i-a oferit-o lui Esculap şi era consumată de
preotesele de la Delphi în templul lui Apollo pentru a intra în transă
şi a profetiza.
În vechile farmacopee şi în medicina
naturistă, planta este recomandată pentru numeroase afecţiuni, printre
care şi durerile de dinţi, cînd se realizau fumigaţii bucale cu frunzele
sau seminţele plantei ori soluţii. Se aplică şi în oftalmologie,
deoarece dilată pupilele şi conţine atropină.
Colecţia de Istorie a Farmaciei include
opt recipiente, de secol XVIII-XIX, pentru păstrarea diferitelor
preparate pe bază de măselariţă: extras, seminţe, ulei. Recipiente
(realizate din lemn, sticlă, porţelan, ceramică smălţuită) provin din
farmacii din Cluj, Turda, Baia Mare şi Iaşi.
