"Balsamu’ de viață a lui Hoffman"

În secolul al XVIII-lea erau la modă medicamente inventate de farmaciști și medici cunoscuți, al căror nume apărea în denumirea acestor leacuri. Un astfel de preparat, la mare căutare și în Transilvania, este Balsamum Vitae Hoffmani, creația doctorului și chimistului german Friedrich Hoffmann (1660 –1742). După cum pretinde și denumirea, tinctura inventată de doctoral Hoffman avea aplicații general benefice pentru sănătate, fiind un stimulent puternic și un tonic pentru întărirea organismului. Recomandările erau variante: împotriva leșinului, a colicilor violente, a pierderilor de memorie, dar și extern, în îngrijirea rănilor.

Sticle farmaceutice de secol XIX-XX cu signatura BALS(AM) VITAE HOFFM din Colecția de Istorie a Farmaciei a Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei

”Balsamu de viață a lui Hoffman” era o tinctură pretențioasă, cu ingrediente scumpe și exotice: uleiuri esențiale de lavandă, cuișoare, nucșoară, scorțișoară, așa-numitul Balsam de Peru (obținut din seva unei plante native din America Centrală), spermanțet (ambra grisea, ingredient de origine animală, din intestinul cașaloților) și vin. Combinația avea un miros puternic (care ar putea explica trezirea din leșin a pacienților).

Recipient din sticlă și cufărul farmaceutic de secol XVIII din care face parte, păstrat la Colecția de Istorie a Farmaciei din Cluj-Napoca, parte a Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei

Colecția de Istorie a Farmaciei include trei recipiente din sticlă cu signatura ”BALS(AM) VITAE HOFFM”, dar și una dintre sticluțele cufărului doamnei Terézia Kemény este inscripționat ”Bals. vitae”. Conținutul ar putea fi preparatul lui Hoffman sau un al produs generic. Sub denumirea de balsam al vieții se comercializa de exemplu și mai simplul decoct din coajă de portocală.

ELIXIR VISCERALE

Friedrich Hoffmann

 În farmacie, elixirul desemnează o soluţie aromatică îndulcită, pe bază de alcool sau apă, conţinând substanţe medicinale. Cuvântul a fost preluat în latina medievală din arabicul al iksir, desemnând în Evul Mediu în special preparate alchimice. Cel mai cunoscut este Elixirul vieţii, substanţă pe care alchimiştii căutau să o prepare pentru a obţine nemurirea. În secolul al XVI-lea înţelesul era de tonic puternic sau chiar panaceu (medicament universal), cuvântul fiind folosit apoi în secolul al XVII-lea în denumirea multor medicamente contrafăcute, tocmai datorită rezonanţei sale.

Borcan farmaceutic de secol XVIII

Elixirul visceral este un balsam amar pentru stomac preparat pentru prima oară de către Friedrich Hoffmann (1660-1742), medic german cunoscut pentru cursurile de medicină şi chimie pe care le-a susţinut la nou înfiinţata universitate din Halle. Elixirul care îi poartă numele conţine extract de schinel (Cnicus Benedictus, un soi de scai), coajă de portocală, muşeţel, scorţişoară, pelin, şi carbonat de potasiu, lăsate la macerat timp de 36 de ore în vin (preferabil de Malaga, Jerez, sau de Tokai). După cum spune şi numele, elixirul era menit a stimula digestia.

Reconstituire a elixirului visceral

Borcanul de sticlă transparentă din colecţia noastră datează de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, fiind păstrat în vechea farmacie Sf. Gheorghe din Cluj. El face parte dintr-un lot de recipiente similare pentru lichide, cu decor baroc cu coroană, cartuş circular şi volute. Signatura restaurată conţine o inscripţie cu litere roşii şi negre pe fond alb. Manufactură transilvăneană.
Vezi şi articolul de prezentare din ziarul Făclia.