Osul de sepie este carapacea
internă a moluştelor din familia Sepiidae, o structură dură şi casantă care
ajută sepiile să navigheze. De-a lungul timpului osul cu pricina a avut o serie
de întrebuinţări, fiind folosit de către bijutieri ca suport pentru turnat
piese din metal preţios (deoarece este rezistent dar se poate sculpta uşor) sau
ca pudră de şlefuit. Este şi un vechi ingredient farmaceutic, folosit atât în
zona Mediteranei cât şi în Asia, în medicina chineză. Romanii foloseau osul de
sepie şi în tratamente cosmetice, crezând că cenuşa obţinută din calcinarea
acestui os înlătură pistruii şi alte imperfecţiuni ale pielii.
Sub formă de pulbere, osul de
sepia era un ingredient obişnuit al pastelor şi soluţiilor pentru dinţi, fiind
elementul lor abraziv, mecanic. Majoritatea dentifriciilor moderne includeau
pulbere din os de sepie. Uneori era folosit şi ca supliment de calciu, ca
absorbant şi coagulant (pentru a opri sângerările), sau ca antiacid.
Colecţia noastră include două
recipiente farmaceutice, ambele de secol XIX, pentru pulbere de os de sepie.
Primul este un vas farmaceutic din lemn cu signatura pictată PULV. OSSIUM SEPIAE,
provenit din farmacia din Baia Mare, iar cel de al doilea este o sticlă cu dop
şlefuit, din vechea farmacie Sf. Gheorghe din Cluj – unde funcţionează muzeul –
cu signatura PULV. OSSAE SEPIAE.
Vezi si articolul tematic din ziarul Faclia.
Vezi si articolul tematic din ziarul Faclia.
