Se afișează postările cu eticheta Axungia porci. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Axungia porci. Afișați toate postările

1/03/2017

Ingrediente de origine animala in vechile farmacii transilvanene



Noua expoziţie temporară la Colecţia de Istorie a Farmacie, "Animale vindecatoare" spune povestea ingredientelor bizare, obţinute din animale şi insecte, folosite ca leacuri în vechile farmacii din Transilvania. Până în secolul al XIX-lea erau utilizate pentru proprietăţile lor vindecătoare ingrediente obţinute de la specii locale, precum praf de gândaci de frasin, scarabei de trandafir, untură de porc, coarne de cerb, bilă de taur şi sânge de capră, dar mai ales ingrediente scumpe, aduse de departe, de la specii de animale exotice: ambergris de la caşaloţi, oase de sepie, excremente de hyrax, glande de castor din Rusia, şi multe altele. Toate materialele explicative ale expozitiei - afise si etichete - sunt bilingve (română - engleză).


















3/02/2016

FOCUS martie: AXUNGIA PORCI




“Axungia porci [untura de porc] este în farmacie o marfă importantă deoarece se foloseşte în cantităţi mari la pomade şi unguente. Timpul de cumpărare este înainte de Crăciun, în lunile noiembrie şi decembrie, deoarece atunci este cea mai bună şi mai ieftină. Trebuie să ţinem cont şi de părerea măcelarului. Este recomandată cumpărarea unor porci mari şi graşi din moară sau porci îngrăşaţi cu porumb, deoarece aceştia dau untură tare. Alte unturi sunt mai vâscoase, moi, nu se întăresc niciodată, ca untura obţinută din porci hrăniţi cu porumb. Vara se topeşte şi devine ca uleiul , astfel nu este bună pentru prepararea unguentelor.”
Aşa îl povăţuia Tobias Maucksch (1752-1802) pe fiul său Johann Martin în 1793 în celebra INSTRUCTIO care descrie modul de funcţionare al farmaciei Cerbul de aur din Târgu Mureş.


Colecţia noastră include patru vase din faianţă şi porţelan pentru păstrarea unturii pe porc, cu signatura AXUNGIA PORCI, în forma întreagă sau prescurtată. Trei dintre recipiente sunt de secol XIX iar unul este de secol XVIII, fiind folosite în farmacia Sfântul Gheorghe din Cluj-Napoca (farmacia în care ne aflăm), farmacia Engel din Iaşi şi farmacia Mizericordienilor din Oradea.

Vezi si articolul din Ziarul Faclia.