Electuare

Electuarele sunt preparate în care substanțe vegetale/minerale erau amestecate cu sirop, miere sau chiar teriaca, având consistența unei paste groase. Ele diferă de conserve (conserva) prin faptul că în cazul celor din urmă siropul este menit a conserva substanțele, în timp ce în cazul electuarelor acesta conferă doar forma potrivită (nici prea uscată, astfel încât să nu poată fi înghițite, nici prea diluată, astfel încât să se separe pulberile). Pentru electuare din pulberi vegetale proporția față de sirop este de 1 la 2 sau 3, pentru rășini de 1 la 1, în timp ce pulberile metalice au nevoie de adaos de conserva. Doza obișnuită din electuare este de una-două lingurițe. Termenul a păstruns și în cărțile de bucate transilvănene din secolele XVI-XVIII, une ”lictar” era termenul generic pentru fierturile din fructe cu adaos de miere sau zahăr.

Recipiente pentru electuare anodine (împotriva durerii), cu și fără opiu

Colecția de Istorie a Farmaciei din Cluj păstrează o serie de recipiente pentru electuare, de mai multe tipuri. Cele mai multe sunt pentru astfel de preparate cu proprietăți antialgice (electuarium anodyn, electuarium anodym cum opio), altele au proprietăți laxative (electuarium lenitivum) sau purgative (electuarium catharticum).

Prepararea electuarelor cu pulberi din plante

FOCUS aprilie 2017: Laurus nobilis

Dafinul este o plantă perenă nativă din zona Mediteranei, cu o îndelungată istorie în cadrul civilizaţiilor clasice. Pentru greci şi pentru romani el era în primul rând o plantă decorativă din care se realizau ghirlande şi cununi pentru câştigătorii diferitelor competiţii (sportive, poetice etc.) dar şi pentru soldaţii merituoşi, cununa de lauri devenind simbol al victoriei.

Gravura botanica de epoca Laurus nobilis

În scopuri medicinale se foloseau atât frunzele cât şi boabele de dafin, din care se extrăgea un ulei esenţial cu concentraţie preponderentă de eucaliptol. Proprietăţile pantei sunt narcotice şi carminative, calmând durerile abdominale și favorizând evacuarea gazelor intestinale. În lucrările farmaceutice din Transilvania dafinul era recomandat şi drept stimulant.

Borcan de sticla de secol XIX pentru pulbere din fructe de dafin - signatura cu simbol alchimic.

Colecţia noastră include cinci recipiente pentru produse farmaceutice obţinute din frunze dar mai ales din fructe de dafin. In cadrul categoriei FOCUS prezentăm un borcan din sticlă cu signatura pictată „Pulv. (semn alchimic) Bacc. Lauri” (pulbere din boabe de dafin), folosit în secolul al XIX-lea în farmacia Molnar din Oradea şi două vase din lemn. Cel cu signatura „Pul. Lauri a Bacc” este de secol XVIII şi provine dintr-o veche donaţie  iar cel marcat „Fruct Lauri” în cartuş cu panglică decorativă este de secol XIX şi fusese utilizat în farmacia Unicorn din Cluj.

Vas din lemn de secol XIX

 

Vas din lemn, de secol XVIII

 

FOCUS decembrie 2016 - Nucsoara

După cum îi spune şi numele, nucşoara este fructul de tip nucă al copacilor din specia Myristica fragrans originară în Insulele Moluce din Indonezia, cunoscute şi drept Insulele Mirodeniilor. Nucşoara, folosită tradiţional în India drept condiment dar şi halucinogen şi afrodiziac, a fost adusă în Europa în secolul al VI-lea de către negustorii arabi, fiind bine cunoscută din secolul al XII-lea. Ea îmbunătăţeşte circulaţia şi combate somnolenţa, fiind prescrisă şi pentru afecţiuni cardiace. Proprietăţile medicale ale nucşoarei se bazează pe uleiul esenţial conţinut care este stimulant, carminativ (care calmează durerile abdominale și favorizează evacuarea gazelor intestinale) şi, în doze mari, narcotic. Uleiul este de asemenea folosit frecvent pentru a masca gustul neplăcut al altor medicamente.

Colecţia noastră include cinci recipiente pentru acest produs, aparent cel mai adesea întregi (Nuces Moschatae) sau sub forma de ulei (Oleum Nucis Moschatae). Majoritatea vaselor provin din vechea farmacie Sfântul Gheorghe (două borcane de sticlă cu signatura barocă pictată din secolul al XVIII-lea şi o sticlă albastră cu dop faţetat de la începutul secolului XX). Un alt vas, din porţelan, cu inscripţie bilingvă latină/maghiară provine tot din Cluj, de la Farmacia Matia Corvin. Recipientul din lemn a fost folosit în secolul al XIX-lea într-o farmacie din Baia Mare.

 

 

 In patrimoniul colectiei se afla dealtfel si firma farmaciei Matia Crovin din Cluj, realizata in anul 1919 in tehnica vitraliului si reprezentandu-l pe regele Ungariei nascut la Cluj, un personal al carui cult era in plina inflorire in oras in secolul XIX-XX.

 

Portretul regelui Matia Corvinul pe firma farmaciei care ii poarta numele.

FOCUS mai 2016: ZIBETHUM

Zibethum este o substanţă obţinută din glandele anale ale pisicilor sălbatice din familiile Viverridae and Nandiniidae din Africa şi Asia. În zilele noastre pasta cu pricina este folosită în industria parfumurilor, însă în secolul al XVIII-lea ea era utilizată în scop farmaceutic, intrând în compoziţia a numeroase produse antispasmodice, afrodiziace, sau stimulante. Fiind exotic şi unul dintre ingredientele curioase de origine animală, în farmaciile Transilvănene produsul apare sub forma “Zibethum veris” (Zibet adevărat) accentuându-i astfel autenticitatea ca reacţie la neîncrederea clienţilor faţă de produsele bizare. Printre altele, trebuie să notăm faptul că şi Praful de Mumie era deseori însoţit de adjectivul “veris”, din aceleaşi motive.

Celor cărora li se pare ciudat consumul secreţiilor pisicii sălbatice, le spunem că se putea şi mai rău, deoarece uneori Zibetum occidentale desemna chiar excrementele umane. Obsesia faţă de animalele din aceste specii continuă chiar şi în zilele noastre – mult apreciata cafea Kopi Luwak se obţine din boabe parţial digerate şi eliminate prin fecale de către pisicile asiatice.

Zibethum veris este menţionat într-o serie de inventare farmaceutice din Transilvania (din Alba Iulia în 1751 şi 1752, din Târgu Mureş în 1789), în toate cele trei taxe farmaceutice de secol XVIII (Tobias Maucksch - 1750, Hutter-Soterius – 1753, Felfalusi-Ahlefeld – 1753) şi în Pharmacopoeia Austriacoprovincialis din 1774.

Colecţia noastră include un vas de sticlă lactată cu etichetă de hârtie inscripţionată ZIBETUM, precum şi inventarul din 1789 al farmaciei din Târgu Mureş. Vasul de sticlă a fost folosit la începutul secolului al XIX-lea într-o farmacie din Baia Mare, dovedind astfel faptul că ingredientul era în uz şi după sfârşitul secolului al XVIII-lea.

FOCUS aprilie 2016 - AURANT CORTEX

Citricele pătrund în Transilvania în secolul al XVII-lea, fiind încă mărfuri rare, de import, în secolul următor. În anii 1750, la instituirea primelor măsuri sanitare austriece, portocalele, lămâile şi alte condimente comercializate şi în farmacii, care erau mărfuri de tranzit, erau exceptate de la carantină la graniţele Transilvaniei. În 1793 Tobias Maucksch, proprietarul farmaciei în care ne aflăm, îl povăţuia pe fiul său, viitor farmacist, să ofere cadouri domnilor medici din oraş de Anul Nou: şase lămâi trebuiau oferite medicilor cu reputaţie, pe când cei lipsiţi de experienţă, care scriau puţine reţete, primeau doar trei.

Portocalele erau extrem de apreciate în farmacii, fiind folosit extrasul sau pulberile din coajă, ulei, sirop sau tincturi din coajă şi flori. Preparatele erau recomandate ca tonice, antispasmodice, şi pentru diferite afecţiuni ale stomacului, dar intrau în componenţa unor leacuri (şi a Elixirului Dragostei!) şi numai pentru aroma plăcută.

Colecţia noastră include 15 recipiente, din diferite materiale, pentru preparate obţinute din coaja, seminţele sau florile “fructului de aur” (Citrus aurantium), dovedind astfel popularitatea lor. Expunem patru dintre ele:

§        vas farmaceutic din lemn cu signatura pictată “PULV. AURANT. CORT.” (pulbere din coajă de portocale), secol XIX, Baia Mare

§        vas farmaceutic din porţelan cu signatura “EXTR. AURANT.” (extras de portocale), secol XIX, farmacia Engel din Iaşi

§        vas farmaceutic din ceramică smălţuită “Syr. Aurant. Cort.” (sirop din coajă de portocale), secol XVIII, farmacia Velits din Turda

§        sticlă albastră cu dop şlefuit “OL. AURANT. FLOR” (ulei din flori de portocal), secol XX, farmacia Sf. Gheorghe din Cluj.

FOCUS martie: AXUNGIA PORCI

“Axungia porci [untura de porc] este în farmacie o marfă importantă deoarece se foloseşte în cantităţi mari la pomade şi unguente. Timpul de cumpărare este înainte de Crăciun, în lunile noiembrie şi decembrie, deoarece atunci este cea mai bună şi mai ieftină. Trebuie să ţinem cont şi de părerea măcelarului. Este recomandată cumpărarea unor porci mari şi graşi din moară sau porci îngrăşaţi cu porumb, deoarece aceştia dau untură tare. Alte unturi sunt mai vâscoase, moi, nu se întăresc niciodată, ca untura obţinută din porci hrăniţi cu porumb. Vara se topeşte şi devine ca uleiul , astfel nu este bună pentru prepararea unguentelor.”

Aşa îl povăţuia Tobias Maucksch (1752-1802) pe fiul său Johann Martin în 1793 în celebra INSTRUCTIO care descrie modul de funcţionare al farmaciei Cerbul de aur din Târgu Mureş.

Colecţia noastră include patru vase din faianţă şi porţelan pentru păstrarea unturii pe porc, cu signatura AXUNGIA PORCI, în forma întreagă sau prescurtată. Trei dintre recipiente sunt de secol XIX iar unul este de secol XVIII, fiind folosite în farmacia Sfântul Gheorghe din Cluj-Napoca (farmacia în care ne aflăm), farmacia Engel din Iaşi şi farmacia Mizericordienilor din Oradea.

Vezi si articolul din Ziarul Faclia.