Cataplasme

Cataplasmele sunt paste medicinale moi, vâscoase, exclusiv de uz extern, care se aplică calde. Etimologia este greacă,termenul de kataplasma derivând din kataplassein, care înseamnă a întinde, a aplica. Ele se prepară cu pudre făinoase, pulpă vegetală fiartă în apă sau lapte, decocturi mucilaginoase, uneori cu adăugare de substanțe uleioase sau grase. 

Cataplasmă contemporană cu argilă

Cataplasmele aveau rol emolient, pentru a relaxa țesuturile, rol antialgic (de calmare a durerii) sau antiinflamator, puteau fi menite a încuraja formarea de materie în abcese și drenarea acestora, sau pentru a trata ulcere de diferite tipuri. Cataplasmele astringente se preparau cu aluminiu, cele pentru ulcere cu cărbune medicinal (carbonis lignis), morcov sălbatic (daucus), sau așa-numita pâine farmaceutică (Cataplasma Fermenti Cerevisae), cele revulsive (producând iritații locale ale pielii pentru a dirija sângele stagnant) cu muștar (sinapis) etc.

Tipuri frecvente de cataplasme

Deoarece ingredientele cataplasmelor sunt destul de accesibile, disponibile în gospodărie, ele erau probabil deseori realizate acasă de către femei.

Sticlă farmaceutică albastră pentru cărbune din lemn depurat, din Colecția de Istorie a Farmaciei din Cluj-Napoca

Recipiente farmaceutice personalizate

Recipientele farmaceutice erau deseori personalizate. În secolul al XVIII-lea de exemplu vasele erau decorate cu simboluri ale farmaciilor unde erau folosite. Aceste simboluri erau de regulă plasate deasupra cartușelor pentru signatură. Colecția de Istorie a Farmaciei păstrează de exemplu un lot important de borcane mari de sticlă cu cartușul surmontat de reprezentarea pictată a unei coroane (mai multe farmacii purtau în epocă acest nume), două cupe mai mici de la Farmacia Racul Roșu din Bratislava (cu reprezentarea unui astfel de crustaceu), dar și mai multe recipiente ceramice cu un vultur bicefal încoronat deasupra unui cartuș gol (farmacistul nu apucase să treacă denumirea produsului). La sfârșitul secolului al XVIII-lea și în prima jumătate a secolului următor, în Transilvania funcționau două farmacii ”La Vulturul Imperial”, una la Sibiu și una la Rupea, în colecție păstrându-se și două plăci de gravură pentru etichetele de hârtie a uneia dintre aceste farmacii, hârtii în care se împachetau pastilele la vânzare. 

Recipiente farmaceutice personalizate cu simboluri ale farmaciilor

La sfârșitul secolului al XIX-lea în începutul secolului XX devenise la modă personalizarea (mai simplă și mai ieftină) prin intermediul etichetelor de hârtie tipărită. Un astfel de vas utilizat la farmacia din Turda păstrează chiar două etichete suprapuse. Cea mai veche datează din jurul anului 1910 cât farmacia se afla în proprietatea lui Cs. Miké Márton, iar cea de deasupra din jurul anului 1930 când proprietar devenise Miklós Manta iar farmacia își schimbase denumirea, purtându-i numele.

Vas farmaceutic din lemn cu două etichete de hârtie suprapuse, arătând schimbarea denumirilor și a proprietarilor farmaciei din Turda

Emplastre

Emplastrele sunt compuși adezivi plastici solizi realizați din substanțe rășinoase, oxizi metalici sau pulberi și substanțe uleioase sau grase, aduși la consistența dorită prin încălzire și utilizați doar în aplicații externe. Când sunt reci nu trebuie să se lipească de mână, dar odată încălziți și aplicați cu o spatulă pe fâșii de in, stambă, piele sau hârtie și aplicați pe piele, ei trebuie să adere la aceasta.

Spatule din lemn și metal din Colecția de Istorie a Farmaciei din Cluj-Napoca

Emplastrele se păstrează rulate și învelite în hârtie, fiind reîncălzite la nevoie sau părți din ele sunt luate cu o spatulă caldă. Ele se folosesc pentru a fixa împreună și a facilita sudura marginilor rănilor proaspete, pentru a feri ulcere ale pielii de factori externi, ori pentru a ușura dureri reumatice sau nevralgice. Cele pe bază de oxid de plumb (Lithargirium) erau de obicei recomandate în tratarea ulcerărilor, cele cu beladonă sau opiu se aplicau pentru reducerea durerii localizate, cele cu cantaridă aveau efect vezicant, iar cele cu amoniac și mercur erau considerate stimulante. 

Tipuri de emplastre descrise frecvent în dispensatorii

Din secolul al XIX-lea emplastrele se impregnau mecanic pe bandaje cu ajutorul unor mici aparate, iar evoluția a dus în timp la plasturii pe care îi folosim astăzi.

Dispozitiv pentru impregnat emplastra

În Transilvania, conform statutelor breslelor lor păstrate din secolele al XVI-lea și până în secolul al XVIII-lea, bărbierii erau responsabili de tratarea rănilor datorate accidentelor și războiului și prepararea acestor emplastre. Statutul bărbierilor clujeni de la 1568, le specifică atribuțiile: ras, tuns, spălat și uleiat pe cap, îngrijirea rănilor, realizarea unguentelor pentru ochi și dinți, extracții dentare. Statutele bărbierilor din orașele săsești sunt mai detaliate. Lucrarea de maestru a calfelor de bărbier includea realizarea unui emplastru și a unui decoct pentru răni și a unui emplastru pentru arsuri.

Recipient farmaceutic din lemn în care se păstra pulbere de oxid de plumb, din care se realizau și emplastre. Colecția de Istorie a Farmaciei, parte a Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei.

Electuare

Electuarele sunt preparate în care substanțe vegetale/minerale erau amestecate cu sirop, miere sau chiar teriaca, având consistența unei paste groase. Ele diferă de conserve (conserva) prin faptul că în cazul celor din urmă siropul este menit a conserva substanțele, în timp ce în cazul electuarelor acesta conferă doar forma potrivită (nici prea uscată, astfel încât să nu poată fi înghițite, nici prea diluată, astfel încât să se separe pulberile). Pentru electuare din pulberi vegetale proporția față de sirop este de 1 la 2 sau 3, pentru rășini de 1 la 1, în timp ce pulberile metalice au nevoie de adaos de conserva. Doza obișnuită din electuare este de una-două lingurițe. Termenul a păstruns și în cărțile de bucate transilvănene din secolele XVI-XVIII, une ”lictar” era termenul generic pentru fierturile din fructe cu adaos de miere sau zahăr.

Recipiente pentru electuare anodine (împotriva durerii), cu și fără opiu

Colecția de Istorie a Farmaciei din Cluj păstrează o serie de recipiente pentru electuare, de mai multe tipuri. Cele mai multe sunt pentru astfel de preparate cu proprietăți antialgice (electuarium anodyn, electuarium anodym cum opio), altele au proprietăți laxative (electuarium lenitivum) sau purgative (electuarium catharticum).

Prepararea electuarelor cu pulberi din plante