Tifosul exantematic, transmis de păduchi, apărea cel mai adesea în vreme de
război, fiind cunoscut și drept ”febra tranșeelor” (dar condiții favorizante
(igienă precară, neschimbarea hainelor, înghesuială) existau și în închisori,
pe nave de cursă lungă, în lagăre de concentrare sau printre marginali). Boala
infecțioasă acută se manifestă prin febră mare, erupții, dureri musculare,
delir. Organismul cauzator este bacteria Rickettsia prowazekii, izolată în 1916, care se transmitea
prin fecalele păduchilor. Primul vaccin a devenit disponibil
în anii 1940, iar antibioticele s-au dovedit eficiente în tratarea bolii.
 |
| Mai multe despre tifos în România |
Pe teritoriul de astăzi al României episodul epidemic cel mai serios a
apărut la sfârșitul Primului Război Mondial, când în Europa de Est și Rusia s-au înregistrat cca. 30.000.000 de infectări
cu peste 3.000.000 de morți. Trupele de pe frontul de vest au fost mai ferite
datorită măsurilor sanitare adoptate, precum stații de deparazitare, spălare a
lenjeriei, și izolarea focarelor. Utilizarea pe scară largă a insecticidului Diclor-difenil-tricloretan
(cunoscut drept DDT) începând cu Cel de
Al Doilea Război Mondial a dus la un declin spectaculos al numărului de păduchi de
corp și deci și al unor boli inclusiv tifosul. În România DDT-ul a fost utilizat
încă din anii 1940 și interzis începând cu 1985 datorită efector nocive asupra
mediului și sănătății umane (toxic, cancerigen).
 |
| Braila, 1947 |
În anul 1920 la Cluj s-au constatat cazuri grave
de tifos în mahalaua ţigănească din împrejurimele străzilor Heltai şi Attila. Autorităţile
au luat severe măsuri de izolare, organizând un cordon sanitar care împiedică
orice intrare şi ieşire din întregul cartierul ameninţat de contaminare. Ziarul„Înfrăţirea” (anul I, nr.50, Cluj, 3 octombrie 1920) publica măsurile ordonate cu
acea ocazie de către Victor Popp, șeful poliției:
”În vederea ivirei tifosului exantematic pentru
suprimarea epidemiei, se ordonă următoarele disposiţiuni preservative:
1. Toate instituţiile publice (casarmele militare,
casarmele poliţiei, internatele, aresturile, şcoala invalizilor, casele de
bolnavi, azilele de copii, institutul corector, să fie deparazitate deoarece
morbul acesta grozav se răspândeşte prin păduchi.
2. Se ordonă curăţirea radicală a localelor publice
şi a curţilor. Gunoiul aflător în curţi în termen de trei zile să se
transpoarte şi closetele să se dezinfecteze. Trotoarele să fie măturate în
fiecare zi de atâtea ori de câte ori va cere trebuinţa pentru ca să fie
totdeauna curate.
3. Toţi indivizii care nu au ocaziune să de
dezinfecteze acasă sunt obligaţi să se prezinte oficiului sanitar superior,
unde vor primi un certificat în baza căruia se vor deparazita în spitalul
epidemic din localitate.”
