Emplastre

Emplastrele sunt compuși adezivi plastici solizi realizați din substanțe rășinoase, oxizi metalici sau pulberi și substanțe uleioase sau grase, aduși la consistența dorită prin încălzire și utilizați doar în aplicații externe. Când sunt reci nu trebuie să se lipească de mână, dar odată încălziți și aplicați cu o spatulă pe fâșii de in, stambă, piele sau hârtie și aplicați pe piele, ei trebuie să adere la aceasta.

Spatule din lemn și metal din Colecția de Istorie a Farmaciei din Cluj-Napoca

Emplastrele se păstrează rulate și învelite în hârtie, fiind reîncălzite la nevoie sau părți din ele sunt luate cu o spatulă caldă. Ele se folosesc pentru a fixa împreună și a facilita sudura marginilor rănilor proaspete, pentru a feri ulcere ale pielii de factori externi, ori pentru a ușura dureri reumatice sau nevralgice. Cele pe bază de oxid de plumb (Lithargirium) erau de obicei recomandate în tratarea ulcerărilor, cele cu beladonă sau opiu se aplicau pentru reducerea durerii localizate, cele cu cantaridă aveau efect vezicant, iar cele cu amoniac și mercur erau considerate stimulante. 

Tipuri de emplastre descrise frecvent în dispensatorii

Din secolul al XIX-lea emplastrele se impregnau mecanic pe bandaje cu ajutorul unor mici aparate, iar evoluția a dus în timp la plasturii pe care îi folosim astăzi.

Dispozitiv pentru impregnat emplastra

În Transilvania, conform statutelor breslelor lor păstrate din secolele al XVI-lea și până în secolul al XVIII-lea, bărbierii erau responsabili de tratarea rănilor datorate accidentelor și războiului și prepararea acestor emplastre. Statutul bărbierilor clujeni de la 1568, le specifică atribuțiile: ras, tuns, spălat și uleiat pe cap, îngrijirea rănilor, realizarea unguentelor pentru ochi și dinți, extracții dentare. Statutele bărbierilor din orașele săsești sunt mai detaliate. Lucrarea de maestru a calfelor de bărbier includea realizarea unui emplastru și a unui decoct pentru răni și a unui emplastru pentru arsuri.

Recipient farmaceutic din lemn în care se păstra pulbere de oxid de plumb, din care se realizau și emplastre. Colecția de Istorie a Farmaciei, parte a Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei.

Electuare

Electuarele sunt preparate în care substanțe vegetale/minerale erau amestecate cu sirop, miere sau chiar teriaca, având consistența unei paste groase. Ele diferă de conserve (conserva) prin faptul că în cazul celor din urmă siropul este menit a conserva substanțele, în timp ce în cazul electuarelor acesta conferă doar forma potrivită (nici prea uscată, astfel încât să nu poată fi înghițite, nici prea diluată, astfel încât să se separe pulberile). Pentru electuare din pulberi vegetale proporția față de sirop este de 1 la 2 sau 3, pentru rășini de 1 la 1, în timp ce pulberile metalice au nevoie de adaos de conserva. Doza obișnuită din electuare este de una-două lingurițe. Termenul a păstruns și în cărțile de bucate transilvănene din secolele XVI-XVIII, une ”lictar” era termenul generic pentru fierturile din fructe cu adaos de miere sau zahăr.

Recipiente pentru electuare anodine (împotriva durerii), cu și fără opiu

Colecția de Istorie a Farmaciei din Cluj păstrează o serie de recipiente pentru electuare, de mai multe tipuri. Cele mai multe sunt pentru astfel de preparate cu proprietăți antialgice (electuarium anodyn, electuarium anodym cum opio), altele au proprietăți laxative (electuarium lenitivum) sau purgative (electuarium catharticum).

Prepararea electuarelor cu pulberi din plante

Surprize la muzeu

Unele dintre vasele farmaceutice din colecție conțin încă urme ale vechilor preparate, marea majoritate sunt goale, dar puține ne rezervă surpriza de a conține altceva. Un recipient farmaceutic din lemn de tip comun, cu signatura ”RES LADANI”, păstrează în interior un alt recipient, din carton, învelit în reclame tipărite și cu baza decorată în timbru sec. 

Marca farmaciei veterinare Kwizda din Korneuburg

Acest recipient interior era pentru un produs de uz veterinar și provine din orașul austriac Korneuburg. Farmacia producătoare era celebră – în anul 1853 Franz Johann Kwizda fondase Vulturul Negru, "Zum Schwarzen Adler", care devenise în curând unul dintre cele mai importante centre de producție farmaceutice veterinare din Imperiul Habsburgic. Motto-ul farmaciei a devenit ”Călare pentru cai”. Conform cutiei, preparatul era pudră anti-flatulentă pentru cai și bovine.

Recipiente farmaceutice din patrimoniul Colecției de Istorie a Farmaciei din Cluj

Recipientul de lemn are și el o etichetă de hârtie pe interiorul capacului, dovedind faptul că a fost utilizat în farmacia clujeană a lui Bíró János 1842-1911. Signatura caligrafiată pe această etichetă face însă referire la alt conținut (”Semen cynae” nu ”RES LADANI”).

O altă surpriză ne-a relevat însă studierea istoriei ingredientului numit Ladanum (sau Labdanum), o rășină aromată obținută din planta Cistus ladanifer, nativă în zona Mediteranei. În antichitate se colecta prin pieptănarea cu un instrument special a bărbii și blănii caprelor și oilor care păscuseră printre tufele plantei. Se folosește atât pentru parfumuri cât și pentru medicamente (pentru răceală, tuse, probleme menstruale, reumatism). Surprinzătoare este însă păstrarea substanței în formă de spirale uscate de culoare maro – ceea ce ne-a lămurit rolul a trei astfel de ciudate formațiuni din colecție (înregistrate drept mici prese pentru hârtie!). Micile spirale sunt astfel probabil conținutul lipsă al recipientului din lemn (căci în colecția noastră nu se păstrează alte recipiente pentru această substanță).

Spirale de Ladanum din Colecția de Istorie a Farmaciei

Colire

Colirele desemnează preparate de uz oftalmic. În tradiția greco-romană ele erau medicamente compuse sub formă aproape solidă, asemeni unor bare lunguiețe, care urmau a fi diluate în apă, ou, sau vin atunci când era nevoie de ele în tratamentul bolilor de ochi. Pasta respectivă era apoi aplicată pe interiorul pleoapei cu o spatulă specială.

Relief roman cu reprezentarea unui oftalmolog

S-au descoperit o serie de ștampile de oculist cu care se imprimau astfel de colire solide. Ștampilele conțineau rețeta precum și numele medicului, iar astfel de exemplare s-au descoperit și în Dacia. Romanii foloseau însă termenul de collyrium pentru a se referi și la alte preparate solide de formă similară, precum și la vopselele negre pentru ochi (hokl) folosite în unele state orientale. În farmacia contemporană, colirele sunt substanțe sterile administrate sub forma unor picături, cu elementul activ dizolvat în apă distilată, ser fiziologic și antiseptic.

Ștampile antice de oftalmolog și colire imprimate cu acestea.

Colecția de Istorie a Farmaciei din Cluj include doar trei recipiente pentru preparate de uz oftalmic: un vas ceramic pentru un unguent oftalmic, un alt vas ceramic pentru un unguent oftalmic roșu, și o sticlă albastră cu dop fațetat pentru apă oftalmică gri.

Recipiente pentru preparate de uz oftalmic din Colecția de Istorie a Farmaciei Cluj-Napoca