Unguente

Farmacia medievală și premodernă era inspirată profund din cea antică. S-au perpetuat astfel și numeroase denumiri de medicamente, unele referitoare la tipuri și forme, altele la efecte și grupe de afecțiuni pe care le tratau. Unele denumiri se păstrează și astăzi (deși în unele cazuri sensul este diferit de cel antic).

Unguente preparate frecvent

În farmacia greco-romană, uleiurile erau cele mai importante dintre medicamentele de uz extern. Ele erau obținute prin infuzarea ingredientelor simple în ulei de măsline, nuci, migdale sau susan. Când aceste uleiuri erau impregnate cu părțile active ale plantelor, ele erau denumite unguenta. Termenul includea toate lucrurile care se ungeau pe corp, dar în special uleiurile aromatice și parfumurile lichide. Unguentul de trandafiri era cel mai des folosit. În farmacia medievală și premodernă, unguentele erau preparate grase (pe bază de untură animală, de obicei de porc, dar cu rare mențiuni ale unturii de om, axungia homini, pe bază de ulei, ceară sau rășini), cu substanțe vegetale sau minerale, destinate uzului extern. Unguentele erau preparate în cantități mici sau doar atunci când era nevoie de ele, pentru că râncezeau ușor.

Recipiente feramice pentru diverse unguente, Colecția de Istorie a Farmaciei, Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei

Colecția de Istorie a Farmaciei din Cluj include o serie de recipiente destinate unguentelor (deși mai multe sunt pentru păstrarea bazei, untura de porc – axungia porci). Am selectat patru vase din ceramică albă în care se păstrau, conform signaturilor, un unguent aromatic, un unguent domestic, unul oftalmic și unul cu trandafiri roșii. Unguentum domesticum era de fapt un preparat inventat de către dermatologul german Paul Gerson Unna (1850 – 1929), compus din gălbenușuri de ou, ulei de migdale, și balsam Peruvian pe post de conservant (o rășină aromatică obținută din incizarea scoarței plantei Myroxylon balsamum var. pereirae). Unguentul lui Unna era potrivit pentru preparate cu ihtiol sau alte substanțe. Unguentul domestic avea putere mare de absorbție, fiind ideal în preparate care necesitau adăugarea de substanțe apoase.