Un mare val de
ciumă a cuprins Transilvania în perioada 1738-1742 (la Cluj carantina s-a
ridicat în anul 1739). Ciuma a fost ajutată și de foamete, căci liniile de
carantină au blocat comerțul, au determinat scumpiri ale bunurilor, ceea ce
explică și faptul că în multe cazuri, cum a fost și la Cluj, autoritățile au
tăinuit prezența epidemiei cât au putut de mult. În septembrie 1738 s-a dovedit
că orașul era infectat. Ca urmare nobilimea și mare parte din populație a fugit
iar administrația a fost nevoită să ia măsuri precum limitarea circulației,
interzicerea slujbelor religioase și înființarea unui consiliu sanitar care
marca locuințele infectate și coordona activitatea medicilor, farmaciștilor, și
a cioclilor.
La trecerea
episodului epidemic au fost comandate importante monumente de for public, așa
numita Statuie a Ciumei (statuia barocă dedicată Fecioarei) amplasată inițial
în fața Colegiului Iezuit (colțul clădirii UBB) și un portal votiv în fața
intrării bisericii Sf. Mihail, ambele amplasate actualmente la biserica Sf.
Petru de pe Bd. 21 Decembrie 1989.
Ridicarea unor astfel de statui de mulțumire
după trecerea epidemiilor este cunoscută în spațiul sud german (așa-numitele Pestsäulen).
 |
Statuia Ciumei din Cluj, realizată de către Anton
Schuchbauer în 1744 la cererea guvernatorului Anton Kornis, în locația
originală. În anul 1959 a fost demontată din dorința conducerii
comuniste a universității iar în 1961, la cererea Parohiei Sf. Petru,
a fost amplasată în spatele acesteia, în cartierul Mărăști.
|
 |
În anul 1747 a fost ridicată și o poartă monumentală
barocă în faţa portalului principal al bisericii Sf. Mihail. Compoziția
statuară este probabil opera sculptorului bavarez Johannes König, comandată de
parohul János Biró. În anul 1899, cu ocazia demolării construcțiilor din jurul
bisericii, poarta a fost transportată în faţa bisericii romano-catolice Sfântul
Petru.
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu