Collegium
Academicum Claudiopolitanum, colegiul iezuit de la Cluj, a fost înființat în anul 1581 la inițiativa
principelui catolic al Transilvaniei Ștefan Báthory.
Principele dorea să sprijine și în acest mod Contrareforma într-un principat
care îmbrățișase deja temeinic Reforma, ceea ce a dus la probleme sub principii
reformați care au urmat. Astfel, iezuiții au fost alungați din
Transilvania în anul 1603, dar în 1698 au revenit la Cluj, după restabilirea
academiei. Colegiul a cunoscut un avânt deosebit în secolul al XVIII-lea, când
pe lângă biserică și universitate a fost construit un mare internat, numit Convictus Nobilium (str. Universității
nr. 7, clădirea Echinox), în care au fost primiți studenți indiferent de
originea lor etnică, inclusiv români.
În 1584 ciuma făcea ravagii la Cluj. Unul dintre profesorii Colegiului
iezuit declara „de acum o lună a început aici la
Cluj să se manifeste ciuma, și ea merge crescând, mor cam 25-30 de oameni pe
zi. Dumnezeu ne-a ferit până acum, nici unul dintre ai noștri de aici nu s-a
îmbolnăvit de ciumă, deși avem mulți bolnavi de alte boli”. Rectorul a ezitat să închidă instituția iar
aceasta a contribuit probabil la răspândirea bolii în oraș: „Părintele
rector nu a prea vrut să închidă școlile, așteptând tot mereu o stare mai bună.
Totuși, însă foarte târziu, când au început învățăceii să se îmbolnăvească și
să moară, a închis școlile”. Același iezuit explică
și cum preoții
care se deplasau fără măsuri de precauție de la bolnavii din școală la persoane
sănătoase din afară și răspândeau ciuma chiar în afara orașului: „unii părinți contaminați
de ciumă îi vizitau atât pe ai noștri, cât și pe cei din afară, ascultând
confesiuni și dând comuniunea, administrând taina euharistiei; și iată că
deodată au adus cu ei atâta boală și în Cluj-Mănăștur ca și în colegiu, încât
unul după altul, la început câte doi sau și trei deodată, s-au îmbolnăvit de
ciumă”.
Mai multe despre tratamente sugerate în epocă:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu