Spitalul de holeră din Cluj

După stingerea epidemiilor de ciumă, lumea s-a confruntat cu o nouă boală infecțioasă, holera, care provoca diaree severă, vărsături și ducea la moarte prin deshidratare. Pandemii de holeră au afectat Asia și Europa în secolul al XIX-lea, armata și comerțul fiind principalele mijloace de răspândire a bolii.

Vibrionul holerei

Numeroase episoade de holeră s-au succedat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Șapte valuri pandemice au afectat Transilvania, în anii 1831-1832, 1836, 1848, 1855, 1866 și 1872-1873, cea din urmă soldându-se cu cel mai mare număr de morți, peste 20.000. În 1892, după un nou episod virulent, la Cluj s-a construit prima unitate sanitară destinată internării și tratării bolnavilor cu diverse boli contagioase. Unitatea, cunoscută drept Spitalul de holeră se compunea din două barăci construite din bârne de lemn și avea 115 paturi, deservind Clujul și o mare parte a Transilvaniei. După stingerea epidemiei de holeră, spitalul a rămas în continuare cu profil de boli infecțioase, izolându-se și tratându-se aici: variola, tifosul exantematic, febra tifoidă, difteria, scarlatina, rujeola, dizenteria, etc. (actuala Clinică de boli infecțioase).

Spitalul de holeră din Cluj

În anul 1884 Robert Koch a reușită să identifice și să izoleze agentul care cauza holera, bacteria Vibrio cholerae, ceea ce a dus la conştientizarea că boala poate fi limitată prin igienă şi dezinfecţie. Totuși, tratamentul eficace s-a lăsat aşteptat, prevenția rămânând pentru multă vreme măsura principală împotriva holerei. În Transilvania se utilizau în tratament lipitorile, tincturi pe bază de opiu, pulberi de bismut, camfor, dar şi numeroase „medicamente” din farmacopeea populară, precum mentă, soc, muşeţel sau tei. Rolul presei se face pentru prima oară cunoscut în cadrul epidemiilor de holeră, fiind important în diseminarea discursului medical, fiind susținută de către stat în acțiunea de popularizare a măsurilor de igienă și viață cumpătată.

Sticluță pentru păstrarea uleiului de camfor (substanță obținută din rășina copacului Cinnamomum camphora), dintr-o trusă farmaceutică de campanie. Colecția de Istorie a Farmaciei a Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei.